Laptele

Greu sa scrii cand atat de multe lucruri te atrag afara.
Am reusit sa saman un strat de patrunjel, am mutat un mur, am scos pamant de sub compost.
Gradina este deja plina de viata. Sunt infloriti toporasi, viorele, lalele galbene si roz, narcise. Sunt schimbari de la o zi la alta. Conurile din pin pocnesc de la caldura soarelui, cainele vecinului ma asista cuminte. Eu ma straduiesc sa ocolesc fiecare buburuza. Le iau din calea mea de teama sa nu le fac rau.

Am dat peste un material salvat de mine in urma cu cativa ani. Atunci nu am avut grija sa salvez si autorul asa ca nu stiu al cui este. Este foarte stufos si greu de retinut tot ceea ce incearca sa transmita.

Ma opresc acum la problema produselor lactate.
Auzisem de cativa ani despre metodele de tratament ale Nadejdei Alexei Semenov. Se bazeaza pe regimul disociat precedat de o curatire prin clisma a intregului organism. La ea am intalnit pentru prima data afirmatia ca laptele nu ar trebui baut de catre adulti. Ca de la folosirea laptelui articulatiile noastre devin crude, arteriile tari. “ De la leagan si pana la mormant pentru om laptele e produsul cel mai tradator si le cauzeaza celor ce-l folosesc boli ca: bronsita, astm, frisoane, oftica, s.a.m.d. Laptele de vaca contine cazeina cu 300% mai mult decat cel de mama. Vaca are o greutate de 5…10 ori mai mult decat omul. Din cazeina se fac pieptenii si cel mai calitativ clei de tamplarie“.

Am cazut pe ganduri. Eram mare bautoare de lapte dar ma si confruntam cu foarte dese constipatii. Nu imi venea sa renunt complet la produsele lactate dar am inceput sa evit sa consum laptele simplu. Problema mea este ca trebuie sa cresc patru copii, ca trebuie sa le asigur tot ceea ce este necesar pentru o dezvoltare armonioasa. Si prin traditie laptele este un aliment de baza.
Asa ca il folosesc. Ma straduiesc sa cumpar in principal de la tarani.
Intr-o vreme cand ne luptam cu o alergie la lapte renuntasem sa mai cumpar. Foloseam doar lapte de soia, de orez. Nu erau foarte incantati cei mici. Dar nici cele mari. Cateva luni cumparam doar lapte de capra. Alta problema cu copiii! Cu timpul am revenit la laptele din magazin, dupa nu stiu ce teorie. Ca e mai bine sa fie pasteurizat, ca oare ce o fi mancat vaca si alte intrebari cu sens sau nonsens.
Acum folosesc parca prea mult lapte. Fac branza, kefir, iaurt de casa si il folosesc in prepararea unor alimente. Doi dintre copii il prefera dimineata la fulgi. Fetita care a fost candva alergica la lapte are o anumita sensibilitate. Vad si eu ca se simte foarte bine cand nu consuma . iar atunci cand il cere apar simptomele suparatoare. Una dintre amatoarele laptelui are dese probleme cu articulatiile, a facut entorse la picior, etc. Si totusi inca nu reusesc sa ii scot laptele.
Si acum am redescoperit materialul tinut in “ciorne”. Aici laptele crud este admis. Sunt insa de preferat derivatele lui. Dar nu se pomeneste nimic despre kefir, despre ciuperca de kefir.
Sper sa nu se supere autoarea materialului ca nu o pomenesc, Mi s-a parut totul foarte interesant asa incat nu am redus nimic.

“Produsele lactate admise sunt: laptele dulce şi acru, brânza dulce,
caşul şi urda dulce, frişca, smântâna, untul, zerul (recomandate sunt
cele de capră).

• Laptele trebuie consumat nefiert. Prin încălzire la temperatură mai
mare de 45° C, proteinele sunt denaturate, vitaminele parţial
distruse, ca şi enzimele şi bacteriile lactice.

Unele studii au arătat că laptele pasteurizat consumat excesiv poate
duce la modificări care vătămează capacitatea de reproducţie şi
provoacă la descendenţi modificări ale maxilarelor, poziţii
defectuoase ale dinţilor, o accelerare a creşterii în lungime cu
îngustarea toracelui, ca şi modificări patologice ale organelor
itnerne. Toate produsele lactate din comerţ sunt pasteurizate la 80°
C. Trebuie respins laptele praf şi laptele condensat, care sunt
complet denaturate.

Pottenger a făcut experienţe pe 8 generaţii de pisici, cărora le-a dat
carne preparată prin încălzire sau lapte pasteurizat, praf sau
condensat. Au apărut modificări degenerative de la o generaţie la
alta, malformaţii, parodontoză, oase lungi şi subţiri, dinţi prost
aşezaţi, sterilitate, pui născuţi morţi.

La copilul mic, există o enzimă stomacală – presura – care la copilul
mare şi la adult dispare, fiind înlocuită cu o enzimă pancreatică -
chimotripsina. De aceea laptele se va opune digestiei amidonului,
proteinelor, grăsimilor, zaharurilor, acizilor. Trebuie administrat cu
prudenţă în copilărie, de la cârsta de 3 ani (când dispare presura).
Este bine să fie consumat singur sub formă de brânză, iaurt sau lapte
bătut. Trebuie evitate telemeaua (este sărată, făcută cu cheag),
brânzeturile topite şi cele fermentate (şvaiţer, trapist, Roquefort)
care pot conţine culturi de bacterii nespecifice intestinale şi pot
produce disbacterii. Când ficatul funcţionează normal, laptele crud nu
face nici un rău, pentru că proteinele pe care le conţine sunt
asimilate uşor. Când secreţiile ficatului sunt toxice, iar bila -
acidă, încep tulburările (indigestie şi constipaţie). Trebuie folosită
o singură proteină o dată: nu este indicat să servim lactate în cursul
unei mese care are deja carne sau peşte. Laptele este indicat în caz
de epuizare a glandei suprarenale.

Ducându-mă la un consult la renumita bioterapeută Maria Vârlan, am
aflat că naturiştii basarabeni sunt înpotriva consumului de produse
lactate. Am considerat că o fac datorită lipsei presurei la adult. Un
răspuns detaliat am găsit în paginile revistei Favisan nr. 9. Iată
câteva argumente contra consumului de lapte, extrase din această
revistă:

• laptele integral, neprelucrat, conţine 50% grăsimi (majoritatea
saturate) şi 20% proteine. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate
de colesterol ca o friptură de 100 g. Deci se consumă prea multe
grăsimi, proteine în exces (peste 100 g / zi în loc de 40 g / zi).
Laptele de vacă fixează atât toxinele prezente în corp, cât şi cele
aduse cu alimentaţia. Produsele lactate, în cazul bolilor acute sau
cronice (gripe), ăntreţin focarul de infecţie. Grăsimile neeliminate
se absorb la nivelul intestinului subţire, trec în sânge sub forma
colesterolului;
• laptele degresat conţine 2% grăsimi, dar lactoza şi proteinele greu
digerabile, care formează coagulul dens, reprezintă acelaşi balast ca
şi în cazul laptelui nedegresat;
• organismul pierde Ca, încercând să metabolizeze excesul de proteine
adus de lapte şi derivatele sale. Aşadar, în loc să protejeze de
osteoporoză, consumul zilnic de produse lactate determină
demineralizarea oaselor. Laptele de vacă are 120 mg Ca/100 g,
comparativ cu 33 g/100 g, cât are laptele matern. Dar laptele de vacă
mai conţine 97 mg P/100 g, comparativ cu 18 mg P/100 g în cazul
laptelui uman. P se combină cu Ca în traiectul digestiv şi-i blochează
absorbţia. Numai alimentele cu un raport Ca/P>2/1 reprezintă o sursă
de Ca. În cazul laptelui uman, Ca/P>2,35/1, în timp ce laptele de vacă
are Ca/P>1,27/1<2. Laptele de vacă are 50 mg Na/100 g, faţă de 16 mg
Na/100 g din laptele matern, deci se creează un exces de Na în
organism;
• organismul feminin este astfel clădit încât să secrete lapte, nu
să-l primească. Conţinând hormoni, dezechilibrează balanţa sistemului
endocrin feminin. La bărbaţi, mai mult, acţionează ca nişte hormoni
feminizanţi: diminuează calitatea spermei, determină subţierea vocii,
pregătesc terenul cancerului de testicule şi de prostată;
• laptele de vacă este cu 50 % mai sărac în lactoză decât cel de mamă.
Are doar valoare energetică şi de asimilare a mineralelor, ceea ce nu
este suficient. Prezenţa lactozei în intestin este responsabilă de
gaze şi de balonări;
• stomacul viţelului secretă un fel de cheag, necesar degradării şi
coagulării laptelui care este de 100 ori mai puternic şi mai activ
decât presura (cheagul copilului), iar celelalte molecule constitutive
ale laptelui de vacă sunt mult mai mari decât ale laptelui matern.
Este un mare efort pe care trebuie să-1 facă ficatul şi tubul digestiv
pentru a degrada uriaşele molecule de origine animală. Chiar dacă
diluăm cu apă laptele, situaţia nu se schimbă, căci formula biochimică
rămâne aceeaşi;
• cercetări recente au pus în evidenţă prezenţa în laptele de vacă a
unei molecule deosebit de toxice pentru om. Pasteurizarea laptelui
distruge enzimele, iar în procesul de fabricare al anumitor brânzeturi
„speciale, fine”, se adaugă conservanţi (polifosfaţi, nitriţi)
periculoşi pentru sănătate. Fosfaţii inhibă absorbţia Ca, iar nitraţii
blochează enzimele digestive prin transformarea lor în nitriţi
(cancerigeni); • singurele produse admise obţinute din laptele de vacă
sunt: untul de casă, smântâna şi iaurtul. Laptele de capră se aproprie
mult de cel uman şi se poate consuma fără ţiscul îmbolnăvirii, alături
de brânza de capră.
• laptele este vinovat de producerea alergiilor, deoarece în procesul
de digerare a laptelui se pun în libertate 100 de alergeni. Mulţi din
cei care suferă de afecţiuni legate de funcţionarea sistemului
imunitar, cum ar fi astmul, artrita reumatoidă, se simt mai bine când
nu mai consumă lapte. La aceasta se adaugă consumul mare de proteine;
• nici un mamifer nu consumă laptele altei specii, iar odată înţărcat,
nu mai bea lapte. Laptele oricătui animal este sănătos numai pentru
puii lui. Cazeina din laptele de vacă se precipită în grunji mari,
care formează un coagul dens, greu penetrabil de către sucul gastric.
Cazeina din laptele de femeie coagulează în flocoane mici, care,
neavând tendinţa de a se uni într-o masă compactă, alcătuiesc un
coagul moale şi afânat.
• Raportul proteine/lipide/glucide în laptele matern corespunde
raportului mediu care se găseşte în legume şi fructe. Mustul de
struguri este numit „lapte vegetal”, fiind la fel de bogat în
substanţe nutritive ca şi laptele matern.
• Hormonii din laptele de vacă sunt vehicule ce transmit hipofizei
viţelului informaţii specifice acestei specii. Informaţia de creştere
şi dezvoltare se adresează viţelului, care la 6 luni atinge 300 kg. La
copilul alimentat cu lapte de vacă, care la aceeaşi
vârstă atinge doar 7-8 kg, se perturbă mecanismele sistemului hormonal
şi apar dereglări de natură fiziologică: irascibilitate, dureri de
abdomen şi de cap, diaree, gaze. Organismul uman se adaptează la
această situaţie, dar suferă dereglări ale altor funcţii, întinse pe
toată viaţa, sau chiar ale descendenţilor. Pericolul nu-l poartă
cantitatea de produse lactate absorbite, ci informaţia pe care o
transmit. La înţărcarea bebeluşilor, se constată reacţii negative. Una
dintre ele este colita.
• Proteinele laptelui animal (matricea care se impregnează cu săruri
minerale) nu răspund constituţiei umane, având o cantitate foarte mică
de oseină. Urmarea este că organismul va reţine denaturat mineralele,
antrenând o demineralizare profundă. Organismul pe de o parte pierde
din aceste săruri prin circuitul sanguin, datorită lipsei oseinei,
iar, pe de altă parte, acumulează aceleaşi săruri (ce se găsesc din
belşug în laptele de vacă) şi le depune în părţile tisulare şi
organice din corp, ceea ce determină rigidizarea vaselor, arterelor şi
ţesuturilor. Acestea duc la chisturi, calculi şi ciocuri de papagal
• se recomandă înlocuirea laptelui de vacă cu lapte de capră sau lapte
vegetal – lapte din germeni de cereale sau cereale înmuiate 12 h şi
fierte (cu condimente ca scorţişoară, busuioc, salvie, anason, cimbru,
sare etc.) + tinctură de propolis. Germenii de cereale (soia, grâu,
orz, ovăz, hrişcă, mei), cam 100 g, se dau prin maşina de tocat, de
2-3 ori, se adaugă 1 linguriţă tinctură de propolis, condimente, 11
apă caldă (după preferinţă), se strecoară, se îndulceşte cu 20-40 g
miere. Se poate combina cu sucuri.
Laptele din tărâţe de cereale conţine multă vitamina B. Puneţi 50 g
tărâţe în săculeţ de tifon şi introduceţi-1 în apă caldă (40°).
Frământaţi-l în mână 10 min. Strecuraţi lichidul în alt vas. În primul
vas, puneţi 1/2 1 apă caldă şi frământaţi iarăşi săculeţul de tărâţe
10 min. Stoarceţi şi acest lichid şi amestecaţi-l cu primul.
Aromatizaţi-l şi îndulciţi-l după gust.
• Brânza dulce este cea mai bogată sursă de proteine. Ea este
superioară caşului şi urdei, pentru că se încheagă prin acrirea
naturală a laptelui, pe când celelalte se încheagă artificial, cu
cheag şi nu conţin decât o parte din proteinele din lapte. De
asemenea, caşul este mai valoros decât urda, întrucât ultima este
supusă la o încălzire în plus faţă de caş. Smântâna este mai valoroasă
decât frişca, datorită acidului lactic şi bacteriilor lactice.
• Laptele bătut conţine mai multe bacterii lactice necesare pentru
.menţinerea unei flore bacteriene normale în intestin. Prin
fermentare, o parte din lactoză (zahăr din lapte) se transformă în
acid lactic (gust acru). Datorită mediului acid generat de acidul
lactic, proteinele nu pot putrezi, întrucât bacteriile de putrefacţie
nu se pot dezvolta în mediul acid. Este mai uşor digerabil decât
laptele crud (conţine lactobacilus acidophilus; acest acid lactic
împiedică dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie în intestinul gros).
• Iaurtul preparat biologic (în casă) este mai dulce şi mai sănătos
decât cel din comerţ. Iaurtul este acid, dar este digerabil,
asimilabil şi reface flora intestinală. S-a constatat că iaurtul ar
deranja, la consum îndelungat, dezvoltarea florei intestinale.
• Zerul conţine acid orotic (vitamina BI3), care s-a dovedit de
valoare în tratatarea sclerozei multiple. Când se face brânza de vaci,
zerul nu trebuie aruncat.”