Parfumul teilor

S-a dus luna mai, altadata atat de insorita!
Acum ploua mereu. Si nu imi place.
Nu imi place ca trebuie sa incalt botine de 1 Iunie.
Ca trebuie sa merg cu umbrela dupa mine.
Ca apa balteste in unele locuri si vremea este mohorata.
Ieri a trebuit sa merg prin ploaie intr-o parte retrasa a oraselului nostru. Casele au in spatele lor gradini care dau in campurile ce imprejmuiesc localitatea. Si mergand pe strazile acelea linistite, ordonate si pustii am realizat ca in fata fiecarei case tronau trandafirii. Si ei mi-au luminat ziua. De toate culorile, simplii sau deosebiti, tufa obisnuita sau chiar tufis. Albi, roz, rosii, purpurii, galbeni, portocalii… Sunt minunanti! Ploua si nu se simtea nici o mireasma dinspre ei. Te bucurau doar prin culori. Si deasupra lor, pe alocuri, se aflau teii. Infloriti si ei. Cu parfumul lor puternic inving chiar si ploaia. Teiul este modest, florile sale atat de binefacatoare ( vezi aici) , au aripioare de ingeri. Pomul parca este invasmantat intr-o aura galbena, iar mirosul il simti de departe. Si atunci uiti de ploaie, de umbrela. Te bucuri doar de ceea ce simti.
“Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.” (M.Eminescu)