Nunta regala

Pentru mine, evenimentul monden cel mai frumos din anul acesta a fost nunta printesei Victoria a Suediei.
Am avut ocazia ieri sa vad pe un post al televiziunii germane evenimentul surprins Live. A fost o nunta ca in povesti, cu o organizare minunata, fara nimic fals sau fortat. Din fiecare cadru cu mireasa reiesea clar cat este de fericita, cat timp a asteptat acest moment si cata dragoste ii leaga pe cei doi.
O nunta ca in povesti. O poveste de fapt…
Tatal miresei, actualul rege al Suediei, s-a casatorit cu Silvia pe care a cunoscut-o la o olimpiada. Dragoste la prima vedre. Nimic nu l-a impiedicat sa o legalizeze. I-au trebuit insa multi ani ca sa isi dea acordul pentru aceasta nunta a fiicei sale.
Exista precedentul printului de Monaco si al actritei Grace Kelly. Intotdeauna este de dorit o casatorie din dragoste, sa stii ca va dura, decat una dictata de diferite interese sau titluri nobiliare.
Fiica nu s-a lasat mai prejos si la exact 34 de ani de la casatoria parintilor a avut nunta ei cu simplul cetatean Daniel Westling. Mireasa arata exact ca mama ei, aceeasi frumusete, aceeasi diadema (de 200 de ani, purtata prima data de Josephine a lui Napoleon), acelasi voal. Rochia putin schimbata, moderna, inspirata dupa rochia din poveste a Frumoasei din Padurea Adormita. Domnisoarele de onoare, fetitele care precedau alaiul, toate in rochii albe, simple din acelasi material cu rochia miresei. Simplitate, eleganta, bun gust, ordine, disciplina pe tot parcrsul transmisiei. Poporul adunat in fata bisericii, in fata Palatului regal, pe tot traseul de 7 km parcurs de perechea de miri dupa oficierea slujbei, astepta civilizat, exprimandu-si bucuria cantand, fluturand stegulete. Nu cred ca era ceva programat. Parea cu adevarat vointa poporului de a fi alaturi intr-un astfel de moment de printesa lor, sa se bucure si ei alaturi de ea, sa guste si ei putin din fericirea ei, sa o felicite pentru pasul facut. Serbarea a si fost incununata de momentul in care aceasta printesa a stiut sa le multumeasca numindu-i prieteni. Sa le multumeasca ca i l-au dat pe Print.
Corul din biserica, cel de la palat mai apoi, au cantat o muzica divina. Viorile de la intrarea in biserica aminteau putin de folclor dar apoi muzica a fost ceva inaltator potrivit momentului. Cantarea imnului de stat a creat o legatura atat de fireasca intre toata aristocratia aflata la balcon si pe scarile Palatului si poporul aflat pe strazi care putea urmari ceremonia pe ecranele imense amenajate din loc in loc. Frumoasa Suedia, frumosi oamenii ei, fericiti cu asa conducatori!
Sigur, acestea sunt impresiile unei femei fermecate de ceea ce a vazut la televizor intr-o dupa amiaza linistita de sambata.
Sunt emotii pe care orice mama ar vrea sa le retraiasca la nunta fiicei ei, momente care iti reamintesc cu bucurie de clipa cand tu insati ai imbracat rochia alba si ai fost condusa la altar de catre Printul tau.
Nu avea importanta in acele clipe daca intregul popor suedez aproba monarhia, cheltuielile cu nunta, asa zisul fast, lipsa membrilor importanti ai casei regale britanice (ce frumoasa scuza pentru tineri cu Campionatul de fotbal ! )
Era o nunta civilizata organizata asa cum trebuie sa fie orice nunta. Cu mii de flori, cu caleasca si plimbare cu barca pe apa.
Daca traim vremuri grele, daca unii oameni sufera si se chinuie, nu ii putem priva pe altii de a fi fericiti, de a-si exprima fericirea, de a incerca sa o impartaseasca cu noi. Cred ca doar cei ce nu stiu sa fie fericiti, care nu se pot bucura, care nu pot fi buni, care nu stiu sa guste fericirea, sa o imparta, sa se bucure pentru fericirea altora, doar aceia nu au putut fi impresionati ieri privind imaginile acelei nunti de basm.