Banul este chiar totul?

Mergeam cu trenul. Calatorie destul de monotona. Noroc cu peisajul care ti se deruleaza sub ochi. Privirea mangaie relieful, muntii vazuti departe parca te racoresc, simt adierea padurilor, mirosul coniferelor. Gandurile iti sunt intrerupte atunci cand convorbirea care se desfasoara langa tine este interesanta.
Colegele mele de compartiment sunt o tanara domnisoara, trecuta de majorat si matusa acesteia care a pasit de putina vreme pragul jumatatii de secol. Se vede pe matusa ca le stie pe toate. Cocheta, aranjata, putin plinuta, nu vrea sa ii dai varsta.
De ce m-a atras aceasta discutie? Pentru ca matusa incepuse sa blameze tatal in fata fiicei. Probabil intre ea si acest tata era un grad de rudenie apropiat, isi permitea sa faca judecati asupra trecutului si viitorului barbatului.
Matusa ii spunea nepoatei la un moment dat ca ea trebuie sa gandesca singura. Sa nu fie influentata. Ca tatal fetei a ales de multe ori gresit in viata si uite acum ce rau o duce. Ceea ce facea matusa era exact contrar celor exprimate de ea. Sa gandeasca fata singura! dar sa tina seama de judecatile ei. Si nici nu reiesea de ce tatal o ducea rau, daca intr-adevar o duce asa cum se exprima respectabila mea vecina.
Privirea fetei imi arata ca nu este nici un pic de acord cu matusa. Prea desteapta ca sa o contrazica, cu mult bun simt, prefera sa o asculte. Sau doar pare ca o asculta. Privirea ei zboara pe geam, aluneca spre munti iar un zambet din coltul buzelor imi arata ca am dreptate. Nu poate intrerupe conversatia, drumul este lung, culoarul ocupat. Nu ii ramane decat sa lase monologul sa se desfasoare singur in timp ce gandurile sunt chemate altundeva.
Ce i se reprosa acelui barbat? Din cate am inteles nu era un betiv, nu lipsea de acasa, nu isi batea nevasta. Nu a stiut sa isi cunoasca interesul. Nu a alergat dupa bani!
In ziua de astazi, spunea matusa “inteleapta” banul conteaza si nimic altceva.
Ubi bene ibi patria! se desprindea din spusele matusii care se pare ca traia acum intr-o mare capitala europeana, unde o fi si o pati, nimic nu era ca in Est.
M-a surprins lipsa de inteligenta a acestei matusi care nu vedea dezaprobarea evidenta din ochii nepoatei. Fata parea instruita. Din lunga discutie am inteles ca stapaneste cel putin 3 limbi, ca avea un job de vacanta in germana, pe internet. Scria articole tehnice si era platita asa cum sunt platiti intelectualii. Adica putin. Motiv pentru matusa cea agitata ca sa ii arate ca fiul ei supraveghind piscina este platit pe ora aproape de 10 ori mai mult. Ce conteaza ce faci sau unde locuiesti, cine si ce te inconjoara. “Dumnezeu ne-a facut pe toti la fel” spunea matusa “atoatestiiutoare”. Nu este voie sa gandim de rau despre vreun frate de-al nostru. Sa avem grija si sa ascultam cuvantul Domnului in aceasta privinta. Dar in ceea ce priveste banul sa ascultam de cealalta parte .

Ma intrebam, oare nu acelasi Dumnezeu ne invata sa nu adunam averi pe pamant?

Sa cunoastem realitatea spunea acum “occidentala”. Sa stim ca este foarte important sa te imbraci bine, sa mergi la dineuri, sa bei sampanie la receptii, sa stai in fata biroului de acasa ojata, coafata, picior peste picior, chiar daca stii ca nimeni nu iti va calca pragul. Sa circuli in masini scumpe sau daca nu poti macar la marile expozitii sa te fotografiezi in ele .

Statia mea se apropie. Nu apuc sa vad cum se termina discutia. Pot banui insa ca o alta statie o va salva pe tanara, o va intrerupe pe matusa si aceasta va realiza, poate, ca nu a reusit sa isi faca un nou discipol.