Ziua indragostitilor. Nu este o sarbatoare specifica noua, dar am adoptat-o. Spre deosebire de altele, cum ar fi halloween, pe aceasta o agreez si eu. Pentru ca este o sarbatoare a dragostei si nu una a costumelor dracesti.
Cei mici instigati de tatal lor considera ca azi este ziua mea. Eu, dupa ei, ar trebui sa stau numai in fata televizorului. Mi-au facut si program. Pana ce pregatesc pranzul (!) eu trebuie sa ma uit la filmul “Mamma mia”.
Suna ispititor…
Sunetele care vin din bucatarie nu sunt insa chiar atat de linistitoare. Noroc ca sotul meu s-a inarmat cu rabdare si este printre ei.
Minunata varsta a copilariei! La 10 ani, la ora 2 dupa amiaza, numai ce au venit de la scoala si sunt hotarati sa gateasca. Sa pregateasca pranzul pentru ei si pentru noi. Acest lucru ne-a fost anuntat de ieri seara. Mi s-a interzis sa mananc ceva pregatit de mine.
Trag cu urechea si aud ceva despre morcovi, oua… Cam multa agitatie. Cam des se spala cineva pe maini. “A cazut pe jos” se aude de cateva ori. Oare cat timp voi rezista?
Stiu ca ei vor sa faca bine. Mai ales baiatul este plin de entuziasm. El este mai atras de bucatarie decat geamana lui. Meniul este scris, hota a pornit. Tatal si fata “transpira”, baiatul este “bucatarul sef”. Il aud cum merge de colo-colo dand ordine.
Afara este frumos. Incerc sa imi mut gandurile in alta parte. Scriu si ma uit pe fereastra. 
Zapada a ramas prin gradina. In anul acesta avem parte de mai multa decat de obicei.
Zapada a ramas prin gradina. In anul acesta avem parte de mai multa decat de obicei.Nu cred ca voi rezista prea mult. Voi merge in bucatarie inainte de a se intampla vreun accident.
Sau mai bine sa astept momentul cand voi fi chemata? Pentru a nu le strica bucuria.
Si daca acest lucru nu se va intampla?
Loading ...
0 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.