O intrebare pe care am primit-o in aceasta zi.

Voi incerca sa raspund dar pana atunci sa vedem cine ne poate ajuta!

“ folosesc kefir de 1 an de zile si ma simt bine,numai ca de vreo luna vad ca se ridica la suprafata si nu are loc fermentatia ca inainte,e gelatinos……..folosesc acelasi lapte de la producator direct,il mai si fierb apoi il pun racit,dar cel mai mult il folosesc crud,tinandu-l in congelator in cutii de plastic pe care le incalzesc putin ptr a scoate laptele pe care il incalzesc intr-o cana pana se topeste si ajunge la temperatura camerei,apoi pun chefirul spalat…..unde ar fi problema caci se ridica la suprafata?”

“Va rog daca imi poate oferi cineva ciuperca ptr.kefir.am o problema pulmonara si am inteles ca ma poate ajuta.sunt din Bucuresti.

kullusys_florentina(email protector: inlocuiti paranteza cu semnul @ )yahoo.com.

Va lultumesc anticipat”

Care este varsta la care te poti apuca de bucatarit? Adica de gatit mai precis.

Cand sunt mici mama  tine pe langa ea copiii atunci cand nu are ce face cu ei si  trebuie sa pregateasca pranzul pentru familie. Unii prefera sa coloreze. Altii doar se uita si vorbesc, vorbesc…

Dar sunt si din aceia care vor sa isi bage nasul in oala, sa se umple de faina, sa faca formele la prajituri.

Eu obisnuiam sa ii pun pe gemeni la curatat usturoi cand inca nu aveau 3 ani.

Mai apoi la aranjarea masei. La inceput tacamurile, dupa aceea, pe masura ce ajungeau mai sus puneau si farfuriile, paharele, servetele.

M-am trezit intr-o dimineata ca baiatul tinea mortis sa isi incalzeasca el laptele pentru cereale. Nu m-am opus. L-am incurajat numai ca l-am supravegheat incontinuu. Nici acum nu i-as lasa singuri in fata masinii de gatit.

Nu este nimic neobisnuit aici. Multi copii sunt nevoiti sa isi incalzeasca singuri mancarea cand vin de la scoala. Unii, chiar daca parintii le-o lasa in craticioare mici, uita. Si prefera sa manance hrana rece.

Dar la mine nu este cazul. Fiind mereu acasa ai mei nici nu isi imagineaza ca s-ar putra sari peste masa de pranz. Sau ca aceasta se compune din hrana rece.

Asa incat initiativa lor de ieri a fost oarecum normala. Supravegheati de catre sotul meu au reusit sa pregateasca un pranz acceptabil.

Au curatat morcovi pe care i-au facut sote. Iar ouale doreau sa le prajeasca sub forma de ochiuri. S-au poticnit putin la spargerea lor, au iesit pana la urma “ochiuri omleta” dar au fost gustoase. 

Am servit pranzul doar noi patru, am gustat un suc de struguri si ne-am rasfatat cu ciocolata After eigh.

Sunt sigura de un lucru. Copiii mei nu vor muri de foame . Deja viseaza la experienta urmatoare.

Ziua indragostitilor. Nu este o sarbatoare specifica noua, dar am adoptat-o. Spre deosebire de altele, cum ar fi halloween, pe aceasta o agreez si eu. Pentru ca este o sarbatoare a dragostei si nu una a costumelor dracesti.

Afara este frumos. Incerc sa imi mut gandurile in alta parte. Scriu si ma uit pe fereastra.  Zapada a ramas prin gradina.  In anul acesta avem parte de mai multa decat de obicei.

Ma numesc Diana,sunt din Timisoara si ma intrebam daca este cineva care ma poate ajuta sa fac rost de aceasta ciuperca.Am psoriazis de aproape 10 ani si o cunostiinta mi-a spus despre cineva care si-a ameliorat foarte mult boala cu ajutorul ei.Ma poate ajuta cineva?Va multumesc!

diana.iacov(email protector: inlocuiti paranteza cu semnul @ )yahoo.ro

Iar de copii cum ne ocupam?

Incercam sa ii tinem cat mai mult in sistemul de invatamant, ca este prescolar sau scolar.

Ii trimitem sa invete si speram ca altcineva isi bate capul cu ei.

Mi-ar place sa ma contrazica cineva. Sa imi spuna ca nu am dreptate! Sa imi arate ca uite X are serviciu, are cativa copii de varste diferite si totusi casa e perfect intretinuta, copiii cu totii premianti. Si face totul singura ca o super femeie ce este!

Pana ce nu se gaseste cineva care sa ma contrazica eu raman la impresia ca asa ceva nu exista. Cel putin nu in lumea de azi. 24 de ore sunt prea putine. Ori cat de bine te-ai organiza.

Nici nu stiu de ce am scris despre acest lucru.

Poate pentru ca exista prea multe femei in jurul nostru care cred ca le pot face pe toate perfect.

Poate pentru ca ma deranjeaza ca sunt atatia copii cu multe carente in educatie. Copii lasati in grija televizorului, a computerului si exclusiv a scolii.

Poate pentru ca ma deranjeaza ca acesti copii nu sunt un exemplu bun pentru copiii mei. Ca sunt nevoita sa ii tin pe ai mei retrasi. Sau poate pentru ca am hotarat sa schimb scoala !

Si acest lucru ma deranjeaza enorm! Totul era perfect aici. Distanta fata de casa, atitudinea prietenoasa a profesorilor fata de parinti, sloganurile afisate peste tot prin salile de clasa sau pe coridoare. Activitatile extrascolare diverse.

Totul  parea perfect. Cu multa grija fata de elev.

Cu o exceptie : elevii. Acesti copii, care fara voia lor sunt crescuti si educati de societate mai mult decat de mamele lor.

Copii de 10 ani carora li se ingaduie in familie sa se inscrie pe Facebook, care sunt lasati singuri acasa in fata televizorului. Nu mai conteaza la ce ora. Oricand poti vedea filme care trezesc un anumit interes nepotrivit pentru varsta lor.

Ei, multe ar mai fi de spus. Numai ca datoria de mama ma cheama . A venit o scolarita de la scoala si ii este foame…

Mintea mea este prea ocupata. In bucatarie in timp ce invart prin oale, prin casa in timp ce sterg praful, in gradina in drum spre “lada” mea de compost, imi tot spun despre ce as vrea sa scriu. Ce ma preocupa pe mine. Scriind scap de ganduri, ma descarc. Ma simt usurata si poate ca imi vin solutii.

De exemplu, eu nu cred ca exista femeia perfecta care sa le poata face pe toate foarte bine. Nu cred ca exista o femeie intelectuala care sa obtina rezultate deosebite la serviciu si in acelasi timp sa se ocupe singura de menajul casei si de ingrijirea copiiilor.

Daca nu exista egalitate intre noi este si pentru ca noi ne alegem un drum sau altul.

Sunt unele persoane care stiu de la inceput ce isi doresc de la viata: un serviciu bun( daca se poate munca putina, bani multi), un sot iubitor (daca s-ar putea tandru, afectuos care sa ne scoata in oras, sa ne impresioneze cu tot felul de atentii si, ca atare, sa fie plin de bani), copii care sa creasca de la sine, sa se autoeduce, sa devina autonomi peste noapte( la 4 ani sa ii trimiti sa isi faca singuri dusul, la 10 ani sa ii lasi la primele petreceri si mai incolo vei vedea tu ce se va alege de ei.).

Cred ca am intrecut masura. probabil ca nu este chiar asa. Si totusi, unele femei sunt de la inceput mature in gandirea lor. Stiu, de exemplu, sa aleaga implinirile in profesie in detrimentul familiei.

Altele care vor sa impace si una si alta isi spun : “un copil este destul!”. In acest fel considera  ca vor putea asigura acestui copil tot ce ele nu au avut. Un singur copil la parinti primeste atentia totala. Pe masura ce a crescut tu scapi pe rand de griji.

Dar cand vin mai multi copii si tu nu vrei sau nu ai cum sa ii trimiti “in tabara” la bunici atunci vezi ca pe rand se repeta problemele de la scutece incepand, mersul la gradinita, primul an scolar, etc.

Eu am renuntat la cariera pentru cresterea copiilor. Ocupandu-ma de ei, de fiecare in parte, imi dau seama ca nu as mai fi avut loc si pentru altceva.

Am eu ceva cu femeile care nu sunt in situatia mea? Nu, pentru ca fiecare isi alege in viata drumul pe care il doreste. Am eu ceva doar cu ideea de “femeie perfecta”.

Nu le cred pe femeile care sustin ca pot sa faca totul perfect: serviciu, casa, copii.

Undeva este o minciuna. Undeva rotita scartaie. Iar aceste femei nu isi dau seama decat atunci cand rotita se desprinde.

Daca serviciul este cel care sufera se vor trezi cu sanctiuni, poate chiar concedieri. In ziua de azi este atat de greu sa pastrezi un serviciu bun!

Dar cum femeiile sunt sarguincioase, cum ele sunt mai constiente decat barbatii de cat de mare este nevoia lor de bani atunci aleg sa fie perfecte la servciu.

Acasa ajung obosite, terminate. Unele mai trebuie sa faca si cumparaturi. Mai au ele chef sa gateasca? Poate ca da, poate ca nu.

In ziua de azi cand poti cumpara din orice magazin produse semipreparate…

Se pot ele ocupa de menaj asa cum trebuie?

Unele da, altele nu. Pe unele le ajuta parintii, pe altele sotul sau copiii. Altele recurg la serviciul unei menajere. Fac ele totul singure atunci? Nu .

Dar se prea poate ca eu sa nu fi atribuit cum trebuie sensul expresiei ” femeie perfecta“. Se poate ca acest etalon sa fie atribuit exact acelei femei care stie cum sa impace casa, serviciu, copii fara ca ea sa le faca pe toate. Platind in plus, punand pe unul sau pe altul la treaba. Numai ca atunci nu le face ea si atunci nu are cum sa fie ea perfecta.  :-)

va urma

Una dintre cele mai frumoase urari pe care le-am primit in acest an:

“Va uram de sanatate!
Pace si belsug in toate!
Sa munciti dar cu PLACERE,
s-adunati din floare miere,
semanati doar bucurie,
adunati doar omenie!
Dumnezeu sa va alinte,
mult noroc si-un An cuminte!” 

Sunt zile de sarbatoare. Cu totii incercam sa simtim cat mai mult caldura familiei.

Cu mult timp inainte am inceput sa ne pregatim pentru a intampina asa cum se cuvine Nasterea Domnului Iisus Hristos.

Ne pregatim casa dar si sufletul. Ne gandim la cei dragi dar si la cei nevoiasi.

Dupa puterile noastre daruim.

Casa este intoarsa pe dos din dorinta de a o face sa straluceasca. Frigiderul, camara, dulapurile din bucatarie sunt supraincarcate. Si, chiar daca ne facem liste, pana si in ultimul moment mai avem cate ceva de cumparat. De parca in Ajun timpul se opreste in loc. De parca fara acel nimic nu ar fi totul perfect, asa cum visam.

Ajunul de Craciun il petrecem in familie, in jurul bradului proaspat impodobit. Momentul acela de “o data in an” se face simtit. De fiecare data incercam sa fie deosebit si unic.

Colindele se aud din difuzoare.

Masa este aranjata, de undeva apar cadourile. Fiecare , cu emotie si sfiala, pune sub brad ceea ce a pregatit. Unii din timp, altii in ultimul moment. Fiecare insa doreste sa simta momentul magic.

Cadourile nu sunt un scop in sine. Si totusi parca este ziua noastra, a fiecaruia dintre noi. Datorita Lui.

Prin Nasterea lui Iisus am dobandit  o sarbatoare a dragostei.

Prilej pentru a ne-o exprima fata de parinti, fata de frati, fata de soti, de prieteni…

CRACIUN FERICIT!

In ce lume traim! Uneori apare mirarea ca inca mai existam, ca nu suntem si mai bolnavi! Dar cred ca exista deja  mai multi bolnavi decat ar fi permis.